NEREGULĂ s. f. Negativ al lui regulă. cf. barbu, ș. n. 120, graiul, i, 203. ♦ (De obicei la pl.) Încălcare a legii, neorînduială (1); spec. incorectitudine în administrarea unei gestiuni. Născocirea a luat sfîrșit... ofițeri și civili, ajungînd pe mîna judecătorilor pentru nereguli. pas, z. i, 112. – Pl.: nereguli. – Pref. ne- + regulă.