NEGLIJEU s. n. (Franțuzism) Rochie de casă pe care o poartă femeile dimineața; (învechit) matineu (1). v. capot, camizolă, halat. cf. stamati, d., pontbriant, d. Un neglige ce părea o negură de argint scălda în albeța sa fantastică și diafană figura ei naltă. EMINESCU, G. P. 84, cf. GHEȚIE, R. m., ALEXI, W. ◊ Expr. A fi în neglijeu = a fi îmbrăcat sumar, a fi cu toaleta nefăcută definitiv. Sînt de abia îmbrăcată, sînt în neglije. negruzzi, s. iii, 75. – pl.: neglijeuri. – Și: neglije, neglige s. n. – Din fr. négligé.