Definiția cu ID-ul 1358354:

Tezaur

NEAȘEZĂMÎNT s. n. (Învechit, rar) Negativ al lui așezămînt; neînțelegere, ceartă, discordie, conflict. Fiind pricină de neașezămînt între monastirea Solca, cu ungurii (a. 1764). URICARIUL, XXI, 186. – pref. ne- + așezămînt.