NEATENȚIE s. f. Negativ al lui atenție; lipsă de atenție, (rar) neîngrijire (2); atitudine, gest, vorbă etc. care vădește lipsa de atenție (față de cineva). O mică neatenție, o privire nepăsătoare, poate involuntară... sînt niște lovituri de cuțite pentru inima ei. f (1897), 346. Din neatenția chirurgului pot avea loc hemoragii în măduvă. ygrec, m. n. 6. Parc-am fi la o masă de bridge și – fără voia mea – din neatenție, din neglijență, m-aș uita în cărțile dumitale. sebastian, t. 61. – pl.: neatenții. – pref. ne- + atenție.