opțiuni
info
Varianta ndiguit este o formă elidată a lui îndiguit,îndigui.
  • info
2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

ÎNDIGUI, îndiguiesc, vb. IV. Tranz. A mărgini o apă sau a înconjura o suprafață cu diguri, a zăgăzui; p. gener. a ridica un dig. – În + dig + suf. -ui.

ÎNDIGUI, îndiguiesc, vb. IV. Tranz. A mărgini o apă sau a înconjura o suprafață cu diguri, a zăgăzui; p. gener. a ridica un dig. – În + dig + suf. -ui.

ÎNDIGUIT, -Ă, îndiguiți, -te, adj. Mărginit de diguri; îngrădit cu diguri, zăgăzuit. – V. îndigui.

ÎNDIGUIT, -Ă, îndiguiți, -te, adj. Mărginit de diguri; îngrădit cu diguri, zăgăzuit. – V. îndigui.

îndigui vt [At: ENC. AGR. / P: ~gu-i / Pzi: ~esc / E: în-+ dig + -ui] 1-2 (A mărgini o apă sau) a înconjura o suprafață cu diguri Si: a zăgăzui. 3 (Pgn) A ridica un dig.

îndiguit, ~ă a [At: DEX / P: ~gu-it / Pl: ~iți, ~e / E: îndigui] 1 (D. ape) Mărginit de diguri. 2 (D. terenuri) împrejmuit cu diguri.

ÎNDIGUI, îndiguiesc, vb. IV. Tranz. 1. A înconjura o suprafață de teren cu diguri (pentru a o feri de inundații). 2. A mărgini o apă curgătoare sau stătătoare cu diguri (pentru a împiedica inundațiile); p. ext. a ridica un dig.

ÎNDIGUIT, -Ă, îndiguiți, -te, adj. Mărginit de diguri, îngrădit prin ridicarea unor diguri.

A ÎNDIGUI ~iesc tranz. (torente de apă) A opri cu ajutorul unui dig; a stăvili; a zăgăzui; a bara. /în + dig + suf. ~ui

*îndiguĭésc v. tr. (fr. endiguer, d. digue, dig). Zăgăzuĭesc.

zăgăzuĭésc v. tr. Stăvilesc pintr’un zăgaz. – Și îndiguĭesc.

Ortografice DOOM

îndigui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndiguiesc, 3 sg. îndiguiește, imperf. 1 îndiguiam; conj. prez. 1 sg. să îndiguiesc, 3 să îndiguiască

îndigui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndiguiesc, imperf. 3 sg. îndiguia; conj. prez. 3 să îndiguiască

îndigui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndiguiesc, imperf. 3 sg. îndiguia; conj. prez. 3 sg. și pl. îndiguiască

Sinonime

ÎNDIGUI vb. a stăvili, a zăgăzui. (A ~ malul unui râu.)

ÎNDIGUIT adj. stăvilit, zăgăzuit. (O apă ~.)

ÎNDIGUI vb. a stăvili, a zăgăzui. (A ~ malul unui rîu.)

ÎNDIGUIT adj. stăvilit, zăgăzuit. (O apă ~.)

Intrare: îndigui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndigui
  • ‑ndigui
  • îndiguire
  • ‑ndiguire
  • îndiguit
  • ‑ndiguit
  • îndiguitu‑
  • ‑ndiguitu‑
  • îndiguind
  • ‑ndiguind
  • îndiguindu‑
  • ‑ndiguindu‑
 singular plural
  • îndiguiește
  • ‑ndiguiește
  • îndiguiți
  • ‑ndiguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndiguiesc
  • ‑ndiguiesc
 (să)
  • îndiguiesc
  • ‑ndiguiesc
  • îndiguiam
  • ‑ndiguiam
  • îndiguii
  • ‑ndiguii
  • îndiguisem
  • ‑ndiguisem
a II-a (tu)
  • îndiguiești
  • ‑ndiguiești
 (să)
  • îndiguiești
  • ‑ndiguiești
  • îndiguiai
  • ‑ndiguiai
  • îndiguiși
  • ‑ndiguiși
  • îndiguiseși
  • ‑ndiguiseși
a III-a (el, ea)
  • îndiguiește
  • ‑ndiguiește
 (să)
  • îndiguiască
  • ‑ndiguiască
  • îndiguia
  • ‑ndiguia
  • îndigui
  • ‑ndigui
  • îndiguise
  • ‑ndiguise
plural I (noi)
  • îndiguim
  • ‑ndiguim
 (să)
  • îndiguim
  • ‑ndiguim
  • îndiguiam
  • ‑ndiguiam
  • îndiguirăm
  • ‑ndiguirăm
  • îndiguiserăm
  • ‑ndiguiserăm
  • îndiguisem
  • ‑ndiguisem
a II-a (voi)
  • îndiguiți
  • ‑ndiguiți
 (să)
  • îndiguiți
  • ‑ndiguiți
  • îndiguiați
  • ‑ndiguiați
  • îndiguirăți
  • ‑ndiguirăți
  • îndiguiserăți
  • ‑ndiguiserăți
  • îndiguiseți
  • ‑ndiguiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndiguiesc
  • ‑ndiguiesc
 (să)
  • îndiguiască
  • ‑ndiguiască
  • îndiguiau
  • ‑ndiguiau
  • îndiguiră
  • ‑ndiguiră
  • îndiguiseră
  • ‑ndiguiseră
Intrare: îndiguit
îndiguit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndiguit
  • ‑ndiguit
  • îndiguitul
  • îndiguitu‑
  • ‑ndiguitul
  • ‑ndiguitu‑
  • îndiguită
  • ‑ndiguită
  • îndiguita
  • ‑ndiguita
plural
  • îndiguiți
  • ‑ndiguiți
  • îndiguiții
  • ‑ndiguiții
  • îndiguite
  • ‑ndiguite
  • îndiguitele
  • ‑ndiguitele
genitiv-dativ singular
  • îndiguit
  • ‑ndiguit
  • îndiguitului
  • ‑ndiguitului
  • îndiguite
  • ‑ndiguite
  • îndiguitei
  • ‑ndiguitei
plural
  • îndiguiți
  • ‑ndiguiți
  • îndiguiților
  • ‑ndiguiților
  • îndiguite
  • ‑ndiguite
  • îndiguitelor
  • ‑ndiguitelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndigui, îndiguiescverb

etimologie:
  • În + dig + -ui. DEX '98 DEX '09

îndiguit, îndiguităadjectiv

etimologie:
  • vezi îndigui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.