NAGAICĂ s. f. (Învechit) Cnut. Fiecare mai avea atîrnat la șold cîte un bici gros, căzăcesc, nagaică. contemporanul, iv, 303. Năgăici cu plumbi... vin să-ți zdrobească țeasta. lesnea, c. d. 11. Nagaicele brăzdează cu vîrci adinei fețele muncitorilor. v. rom. ianuarie 1954, 194. – pl.: nagaice și năgăici. – Din rus. нагайка.