NADICEANCĂ s. f. (Regional) Trăsură mică și ușoară, neacoperită; brișcă. O nadiceancă pe dricuri, care scutura de minune, cu roțile galbene, coșul verde și capra neagră, atîrnată în curele. gane, n. ii, 145. Preoții își aveau și ei o nadișancă vopsită verde. sadoveanu, b. 267. – pl.:? – Și: nadiceană (dr. iv, 835), nadișancă, naiticeancă (tdrg), naiticeană (dr. iv, 835) s. f. – Din ucr. найтичанка.