mătrăcar sm [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i / E: mătrac + -ar] (Rar) Negustor care vinde cozi de topor, ploști, doage, donițe etc.

mătrăcár m. (d. matara și infl. de turc. matrak. V. matrapaz). Munt. vest. Negustor care vinde ploștĭ, doage, donițe, sare, grîŭ, mălaĭ, coade de topor și alte lucrurĭ necesare agriculturiĭ. V. mămular.

mătrăcar, mătrăcari, s.m. (reg.) negustor de donițe, ploști, sare, grâu etc.

MĂTRĂCÁR s. m. (Rar) Negustor care vinde cozi de topor, ploști, doage, donițe etc. Cf. SCRIBAN, D. Era al cincilea fiu al unui biet mâtrăcar din Ploiești. STANCU, N. A. I, 311. - Pl.: mătrăcari. – Mătrac + suf. -ar.