mărinimie s.f. I 1 culanță, dărnicie, generozitate, <livr.> liberalitate, magnanimitate, munificență, <fam.> galantonie, <înv.> filotimie, liberaliciune, marinimozitate, mărime, miluire, <grec.; înv.> megalopsihie, <fig.> larghețe, <fig.; înv.> ieftinătate, ieftineață, ieftinie. Este un om de o rară mărinimie. 2 generozitate, noblețe, <fig.; grec.; înv.> evghenie. Mărinimia sufletului său uimește. 3 bunăvoință, comprehensiune, îngăduință, înțelegere, milă, <înv. și pop.> milostenie, <înv. și reg.> bunătămare, <înv.> benevolență, priință, voie, voie bună, <grec.; înv.> evnie, <turc.; înv.> musaadea. L-a asigurat de mărinimia lui oricând. II (înv.) v. Bărbăție. Bravură. Curaj. Cutezanță. Dârzenie. Încumetare. Îndrăzneală. Neînfricare. Semeție. Temeritate.