MĂRGĂRITI vb. IV. R e f l. (Prin Munt. și Olt. ; despre iarbă) A face flori ca mărgăritarul (II 1); (prin Mold.) a mărgăritări. În munții Catrinului, Și ai Rosmalinului, Unde iarba să-mpletește, La vîrf să mărgăritește, Șade Petre ș-o privește. PĂSCULESCU, L. P. 219. - Prez. ind. pers. 3: mărgăritește. – Și: mărgărita vb. I. HELIADE, O. I, 190. – V. mărgărit.