mărgăritar s.n. I 1 perlă, <înv. și pop.> mărgărit¹. A primit cadou un șirag superb de mărgăritare. 2 fig. <fig.> perlă. Poeziile sale sunt adevărate mărgăritare ale liricii românești. Au pe lume doar un copil, mărgăritarul lor. II (bot.) 1 Convallaria majalis; cerceluși (v. cerceluș), lăcrămioară, mărgăritărel, <pop.> mărgărit¹, <reg.> clopot, clopoțel, dumbrăvioară, georgiță, iarba-lui-Sfântul-Gheorghe (v. iarbă), iarba-mărgăritarului (v. iarbă), lăcrămeasă, lăcrimiță, liliom, liliom-alb, liliom-bun, păhăruțe (v. păhăruț), suflețel, <înv.> lăcrimele (v. lăcrimea), suflete (v. suflet). 2 Loranthus europaeus; vâsc, vâsc-de-stejar, vâsc-de-stejari, <reg.> mărgărit¹, vâsc-galben, vâscul-stejarului (v. vâsc).