MĂGAR sm. 1 🐒 Mamifer, înrudit cu calul, caracteristic prin urechile lui lungi, asin (Equus asinus) (🖼 3004): are urechi de ~; e prost, încăpățînat ca un ~; a sbiera ca un ~; mintea de ar crește pe toate cărările, ar paște-o și ~ii (PANN); e ca ~ul între oi, se zice în ironie despre un om în vîrstă sau mare de trup ce stă între copii sau între oameni scunzi; s’a dus bou și s’a întors ~ 👉 BOU 1; a ajunge, a (se) face din cal ~ 👉 CAL 1 ¶ 2 Ⓕ Om prost, nătîng; școlar prost, leneș: fac prinsoare... că și tu ai venit, să mă rogi pentru vre-un ~, vre-un leneș (CAR.) ¶ 3 pl. 💒 Boldurile, țepele, săgețile de pe acoperișul caselor țărănești [comp. alb. magar].