mâncător, -oare s.m., s.f., adj. I 1 s.m., s.f. (adesea urmat de determ. introduse prin prep. „de”) consumator. Este un mare mâncător de carne. 2 s.m., s.f. (înv. și pop.) mâncător de oameni v. Antropofag. Canibal. 3 s.f. (ornit.; reg.) mâncătoare-de-albine v. Albinar. Albinărel. Furnicar¹. Prigoare. Viespar (Merops apiaster). 4 s.f. (anat.; la oameni; arg.) v. Cavitate bucală. Cavitate orală. Gură. 5 s.m., s.f. (vulg.) mâncător de căcat = mâncător de rahat v. a Bârfitor. Calomniator. Clevetitor. Defăimător. Denigrant. Denigrator. Detractor. Ponegritor; b Caiafă. Fățarnic. Ipocrit. Machiavelist. Mincinos. Perfid. Prefăcut. Șiret³. Viclean. II adj. (înv. și reg.) 1 (despre mâncăruri) v. Comestibil. 2 (despre ființe) v. Avid. Insațiabil. Lacom. Mâncăcios. Nesătul. Nesățios. Pofticios. Vorace. III fig. 1 adj. (în opoz. cu „econom”; fam.; despre oameni) v. Cheltuitor. Risipitor. 2 s.m., s.f., adj. (înv.) v. Asupritor. Exploatator. Împilător. Opresiv. Opresor. Oprimant. Persecutor. Prigonitor. Vampir. 3 adj., s.m. (înv.) v. Bizantin. Intrigant.