mâncare s.f. I 1 alimentare, alimentație, hrănire, hrănit¹, mâncat¹, nutrire, nutriție, <înv.> hrănitură, nutritură, viptuație, viptuire. Mâncarea copilului trebuie să fie completă în vitamine și rațională. 2 consumare, mâncat¹, <pop. și fam.; deprec.> halire, halit², <fam.> păpare, <înv. și reg.> mâncătură, <deprec.> rumegare. Mâncarea unor alimente nu este recomandabilă diabeticilor. 3 masă¹, <înv. și pop.> ospăț, <pop.> bucate (v. bucată). Veniți! Mâncarea este gata. 4 aliment, hrană, <livr.> nutriment, <înv. și pop.> demâncare, demâncat, ospătare, <pop. și fam.> haleală, <pop.> bucate (v. bucată), de-ale gurii, legumă, merinde, <fam.> papă², <fam.; deprec.> crăpelniță, <reg.> cost², menajă, pită, serveală, tain, <înv.> gătitură, hraniște, piștă, vipt, <fig.; pop.> stomac, <fig.; reg.> bucă, <arg.> glojdeală, goroveală, haleu, halimos, nutreț, potol, sfertan. Se recomandă să se consume mâncare naturală. II fig. (fam.; deprec.; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”) v. Categorie. Fel. gen. Soi¹. Specie. Tip.