mușca vb. 1. I 1 tr. (despre animale, mai ales despre câini; compl. indică ființe sau părți ale corpului lor) a apuca, <reg.> a încolți, <fig.; fam.> a composta. Un câine l-a mușcat de picior. 2 tr. (despre unele insecte; compl. indică ființe) a ciupi, a înțepa, a mânca, a pișca, <pop. și fam.> a împunge, <reg.> a țicura. Țânțarii l-au mușcat de obraz. 3 tr. (despre plante urzicante; compl. indică oameni sau părți ale corpului lor) a ciupi, a pișca, a urzica. Urzicile o mușcă pe mână când le culege. 4 intr. (despre obiecte, instrumente etc.) a smulge. Cuțitul strungului mușcă din suprafața metalului. II tr. fig. 1 (despre sentimente, porniri etc.; compl. indică oameni) a îndemna, <fig.> a ațâța, a îmboldi, <fig.; pop. și fam.> a iuți. Curiozitatea l-a mușcat să meargă să se convingă cu ochii lui. 2 (despre senzații, stări etc.; compl. indică oameni) a chinui, a frământa, <fig.> a apăsa, a consuma², a devora, a măcina, a mistui, a opresa, a râcâi, a roade, a seca, a sfredeli. Îl mușcă situația în care se află. 3 (compl. indică oameni; adesea urmat de un circ. instr.) <fig.> a arde, a atinge, a împunge, a încolți, a înghimpa, a înțepa, a pișca, a săgeta, a șfichiui. L-a mușcat cu vorbe usturătoare.