MUTILAT, -Ă adj. (Despre părți ale corpului) Tăiat, amputat, retezat, ciuntit cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident etc.; (despre ființe) cu o parte a corpului schilodită, amputată, ciuntită cu o armă, în urma unei explozii etc.; p. e x t. desfigurat, sluțit. Cf. ARISTIA, PLUT., LM. Dar ucigașul ist ticălos și mișel să rămîie aci ? . . . Trunchiul său mutilat să ne măture stradele ! I. NEGRUZZI, S. V, 521. Ca toate mahalalele, își avea și a voastră făpturile ei cu trupuri mutilate și cu mintea scrîntită. PAS, Z. I, 54. ◊ (Substantivat) Albia uscată a torentului . . . apare îngrozitor de tristă și dureroasă, ca orbitele fără ochi ale unui mutilat. BOGZA, C. O. 210. ♦ S p e c. (Substantivat, m.) Invalid de război. Pe lîngă mine trec . . . „marii mutilați” ai războiului. SAHIA, N. 16. Mutilatul, după cîteva clipe, vorbi iar. CAMILAR, N. II, 91. – Pl.: mutilați, -te. – V. mutila.