mustrare s.f. 1 certare, dojenire, <pop.> sfedire, <reg.> stropoleală², suduială, vuiet, <înv.> suduire. Acceptă orice mustrare de la mama sa. 2 admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, imputație, morală, observație, reproș, <livr.> admonestație, admonițiune, reprehensiune, <pop. și fam.> beșteleală, muștruluială, ocară, <pop.> stropșeală, surchideală, <fam.> discurs, predică, reprezentație, șmotreală, șmotru, <înv. și reg.> înfruntare, probozeală, <reg.> bănat, calcavură, pleftureală, probază, probozenie, socreală, <înv.> dăscălie, împutăciune, înfiuntăciune, învățătură, luare-aminte, preobrăzitură, probozire, răpște, remonstrare, strigare, zabrac, <fran.; înv.> objurgație, reprimandă, <german.; înv.> levită, <fig.; pop. și fam.> frecătură, molitvă, <fig.; fam.> forfecătură, săpuneală, săpunire, scuturare, scuturat¹, scuturătură, <fig.; reg.> puțuială, puțuitură, <fig.; înv.> înghimp, tărbăceală. Mustrarea părinților l-a determinat să trateze cu seriozitate studiile. 3 căință, părere de rău, pocăință, regret, remușcare, <livr.> compuncțiune, <rar> contrițiune, penitență, pocăială, <fam.> tristețe, <înv.> căială, căire, pocaianie, smerenie, <grec.; înv.> epitimie¹, <fran.; înv.> repentir, <fig.; înv.> înfrângere. Mustrarea târzie nu folosește nimănui. 4 (înv.) v. Murmur. Protest. 5 (înv.) v. Abatere. Culpabilitate. Culpă. Eroare. Greșeală. Păcat. Vină. Vinovăție.