MUREȘEAN, -Ă subst. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în regiunea Mureșului sau este originară din această regiune. Cf. LB, DDRF. Murășan cu țundră sură, Treci Murășu să-ți dau gură. JARNIK-BÎRSEANU, D. 50. Pe aici moroșenii au fost plutași. ALR I 428/268. 2. S. m. (Regional) Plutaș (pe apa Mureșului) (Poiana Sibiului-Sebeș). ALR II 6 533/130. 3. S. f. (Prin Transilv.) Plută construită în așa fel încît să aibă aceeași lățime la amîndouă capetele; (regional) plută țoloșă. Cf. PAMFILE, C. 106, VICIU, GL. 101. 4. S. n. (Regional; de obicei art.) Numele unui vînt care bate dinspre Mureș (COM. SAT.106), de la vest (HEM 2 138) sau de la nord (ALR I 1 231/75); (regional) mureș. Chiar și murășanul, vîntul care suflă în anotimpul de vară de la apus, încă se pare a proveni din curentul acesta încărcat cu vapori. PĂCALĂ, M. R. 12, cf. H II 15. – Pl.: mureșeni, -e. - Și: (regional, 1) moroșan, -ă s. m. și f. – N. pr. Mureș + suf. -ean.