mucalit -ă adj., s.m. 1 adj. (despre oameni) glumeț, hazliu, jovial, năzdrăvan, poznaș, vesel, <livr.> nastratinesc, <rar> jocular, <înv. și pop.> comedios, snovos, <pop. și fam.> ghiduș, hâtru, mehenghi, ștrengar, șugubăț, șuguitor, <pop.> giumbușel, <fam.> băncos, duhliu, hazos, miștocar, pișicher, pontos, zgubilitic, <înv. și reg.> cabazlicar, deșănțat, mătalnic, șăgaci, <reg.> chisnovat, hopșagoș, lascav, mehengher, potcaș, pozneț, prujalnic, prujitor, snovelnic, șăgalnic, șăgos, șăncăleț, șăncălos, șodoman, șodos, șoloman, șolomeț, șoltic, șotelnic, șotios, tămășalnic, trufaș², trufos, zgondos, <înv.> glumaș, măscăreț, poznatec, poznit, zefliu, <fran.> facețios, <arg.> bengos, corașliu. Este un tânăr mucalit, căruia îi plac farsele și bancurile. 2 s.m. (în Ev. Med.; înv.) v. Bufon. Măscărici. Paiață. Pitic.