mușama s.f. 1 (ind. text.) <reg.> mucava, pânză cernită, pânză de ceară, pânză de piele. Are în bucătărie o față de masă din mușama. 2 (j. folc.) <reg.> mânioasă (v. mânios). Mușamaua este un dans popular vioi, care se joacă în cerc. 3 (arg.) v. Buzunar. 4 (arg.) v. Portmoneu. Portofel.