MONOTRÉMĂ s. f. (La pl.) Ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc, cu corpul acoperit cu păr (sau țepi), caro își alăptează puii ; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. Cf. CADE, DER. ◊ (Adjectival) Ornitorincul este un animal monotrem. – Din fr. monotrème.