móimă¹, moime, s.f. (reg.) 1. (med.) Umflătură dureroasă la gât; bolfă, uimă, buboi: „În aceie zî (în prima zi din Postul Mare), nu mănâncă fasole, ca să nu să facă râie pă ii; nu mănâncă nici ceapă, ca să nu să facă pă ii moime cât cepele” (Bilțiu, 2009: 75). 2. Fâșie de pământ; drujincă. ■ Exclusiv în nord-vestul țării (ALR, 1938, h. 158). – Lat. *mollimen (Farcaș, 2009: 103).