mohorî vb. IV. I refl. 1 (despre cer) a se închide, a se înnegura, a se înnora, a se întuneca, a se posomori, a se tulbura, <pop.> a se noura. Spre seară, cerul s-a mohorât. 2 (despre vreme) a se închide, a se înrăutăți, a se posomorî, a se strica, a se tulbura, a se urâți, <fig.> a se deochea, <fig.; fam.> a se zbârli. Vremea s-a mohorât și au început ploile. 3 (despre oameni sau despre fizionomia lor) a se posomorî, <fig.> a se încrunta, a se înnegri, a se întuneca. S-a mohorât când i s-a făcut observație. II tr., refl., fig. (compl. sau sub. indică oameni ori chipul, ochii lor) a (se) întrista, a (se) mâhni, a (se) posomori, <fig.> a (se) adumbri, a (se) cerni, a (se) înnegri, a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întuneca, a (se) umbri, <fig.; înv.> a se mosorî, a se rupe. Ochii i s-au mohorât la auzul teribilei vești.