milos, -oasă adj. I 1 (relig. creștină; despre Divinitate sau determinând numele lui Dumnezeu) bun, îndurător, îngăduitor, milostiv, <înv. și reg.> milostivnic, <înv.> cruțător, îndurat, meserernic, milosârd, milosârdnic, mizericordios, umilos. Dumnezeu este milos și ne iartă păcatele. 2 (despre oameni) binevoitor, bun, compătimitor, comprehensiv, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milostiv, <rar> comiserativ, <înv. și reg.> lascav, obidos, <înv.> milosârd, pietos, priincios, priitor. Unii oameni bogați sunt miloși cu cei săraci. 3 (despre oameni, despre firea lor etc.) caritabil, filantropic, milostiv, <rar> caritativ. Este o persoană miloasă, care îi ajută pe cei săraci. II (înv. și reg.; despre situații, întâmplări, evenimente etc.) v. Dureros. Jalnic. Nenorocit. Trist.