mestecăniș sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 116 / Pl: ~uri / E: mesteacăn + -iș] 1-2 (Csc) Pădure (mică) de mesteceni Si: (rar) mestecănet (1-2), (reg) mestecăniște (1-2), mestecărie (1-2), mesteciș (1-2). 3 (Csc) Grup de mesteceni care alcătuiesc o pădurice, un crâng Si: (rar) mestecănet (3), (reg) mestecăniște (3), mestecărie (3), mesteciș (3).

MESTECĂNIȘ, mestecănișuri, s. n. (Cu sens colectiv) Pădure de mesteceni. Zgomote neînțelese veneau din mestecănișurile desfrunzite. DUMITRIU, N. 184. Lumina de toamnă umplea ca de un fum auriu mestecănișul. SADOVEANU, O. II 334.

MESTECĂNIȘ ~uri n. 1) Loc unde cresc mesteceni. 2) Pădurice de mesteceni. /mesteacăn + suf. ~iș

mestecăniș n. pădure de mesteacăni.

Mestecăniș n. curmătură între valea Bistriței moldovenești și valea Moldovei în Bucovina.

mestecăniș s. n., pl. mestecănișuri

mestecăniș s. n., pl. mestecănișuri

mestecăniș s. n., pl. mestecănișuri

MESTECĂNIȘ 1. Trecătoare în N Carpaților Orientali, între culmile de S ale Obcinei M. și cele de NV ale masivului Giumalău. Face legătura între Depr. Câmpulung Moldovenesc și Depr. Dornelor. Alt.: 1.096 m. Străbătută de o cale ferată și o șosea modernizată (Vatra Dornei-Câmpulung Moldovenesc). 2. Obcina ~ V. Obcinele Bucovinei.

MESTECĂNIȘ s. mestecănet, (reg.) mestecăniște, mestecărie, mesteciș.

mestecăniș s.n. (colect.; bot.) <rar> mestecănet, <reg.> mestecăniște, mestecărie, mesteciș. În mijlocul mestecănișului este o poiană.

MESTECĂNIȘ s. mestecănet, (reg.) mestecăniște, mestecărie, mesteciș.

mestecăniș, mestecănișuri, s.n. – Pădure de mesteceni. ♦ (top.) Mestecăniș, localitate în Maramureșul din dreapta Tisei (Filipașcu, 1940). – Din mesteacăn (< lat. mastichinus < mastihi „mastică”) + suf. -iș (DEX, MDA).

MESTECĂNÍȘ s. n. (Cu sens colectiv) Pădure (mică) de mesteceni (I 1); grup de mesteceni (care alcătuiesc o pădurice, un crîng); (rar) mestecănet, (regional) mestecăniște, mestecărie, mesteciș. Mă părăsi căutînd bivolița pierdută în mestecăniș. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 116, cf. COSTINESCU, LM. Iau toporul pe mînă, trec valea Corbului, o iau la deal prin mestecăniș. SĂM. III, 824. Lumina de toamnă umplea ca de un fum auriu mestecănișul. SADOVEANU, O. III, 365. O adunătură de mesteceni se numește mestecăniș. ȘEZ. XV, 84. - Pl.: (rar) mestecănișuri. V. ROM. ianuarie 1 954, 37. – Mesteacăn + suf. -iș.