meschin, -ă adj., s.m., s.f. I 1 adj. (în opoz. cu „generos”, „nobil”; despre oameni sau despre manifestări ale lor) <fig.> mic, sordid. Este un individ meschin, lipsit de generozitate și de noblețe sufletească. 2 adj. (despre oameni, despre manifestări, acțiuni ale lor sau despre medii sociale) <fig.> îngust, limitat, mărginit, obtuz, plat², redus, strâmt. Este un spirit meschin, care nu poate discerne valorile. Trăiește într-un cerc meschin, dominat de un sentiment de automulțumire. 3 adj., s.m., s.f. (în opoz. cu „altruist³”) egoist, individualist, <astăzi rar> iubitor de sine, <înv.> filavt, siniubitor. Este un om ursuz, rece și meschin. 4 adj. (despre preocupări, gânduri etc. ale oamenilor) banal, mărunt, mediocru, neînsemnat. Se lasă condus numai de interese meschine. Și-a pierdut toată ziua cu treburi meschine. 5 adj., s.m., s.f. (rar) v. Avar. Parcimonios. Zgârcit. II adj. (rar) 1 (despre locuințe) v. Sărăcăcios. Umil. 2 (mai ales despre interioare) v. Mizer. Mizerabil. Sărac. Sărăcăcios. Umil.