merita vb. 1. 1 tr. <înv.> a învrednici, a meritarisi, a podobi. Pentru rezultatul obținut la olimpiadă, merită laudele colegilor. Își merită soarta. 2 intr. impers. a face, a renta, <reg.> a osâmbri. Merită să mergem anul acesta la munte. I se pare ieftin, merită să-l cumpere. 3 tr. a i se cuveni. El merită medalia.