MARON adj. invar., s. n. v. maro.

maron¹, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: fr marron] (Frr) Animal domestic care a revenit în starea de sălbăticie.

maron² a vz maro

MARON adj. v. maro.

MARON, -Ă adj. Animal maron = animal domestic care a revenit în starea de sălbăticie. [< fr. marron].

MARON, -Ă adj. (despre animale domestice) care a revenit în starea de sălbăticie. (< fr. marron)

MARO adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. 2. S. n. Culoare maro (1). [Var.: maron adj. invar., s. n.] – Din fr. marron.

maro ain [At: ALEXI, W. / V: ~n / E: fr marron] 1 a Care este de culoarea castanei coapte, a cafelei măcinate Si: castaniu, brun-roșcat Vz cafeniu. 2 sn Culoare a castanei coapte, a cafelei măcinate.

MARO adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare brună-roșcată, castanie. – Din fr. marron.

MARO adj. invar. De culoarea castanei coapte; cafeniu, brun-roșcat.

MARO adj. invar. Cafeniu. ♦ s.n. Culoare brună-roșcată, cafenie. [< fr. marron].

MARO adj. inv., s. n. (de) culoarea castanei coapte; brun-roșcat, castaniu. (< fr. marron, it. marrone, germ. Marone)

MARO adj. invar. Care are culoarea castanei coapte; de culoare brun-roșcată; cafeniu; castaniu. [Art. maroul] /<fr. marron

maron adj. m., pl. maroni; f. sg. maronă, pl. marone

maro¹ adj. invar. (pantofi ~)

maro² s. n., art. maroul; (nuanțe) pl. marouri

maro¹ adj. invar.

maro² s. n., art. maroul; (nuanțe) pl. marouri

maro adj. invar.

maro s. n., art. maroul; (nuanțe) pl. marouri

Maron, fiul unuia dintre preoții lui Apollo, pe nume Evanthes. Prin tatăl său se trăgea din însuși zeul Dionysus și, datorită acestui fapt, era pomenit și în ciclul dionisiac. Maron i-a dăruit lui Odysseus faimosul vin cu care eroul a reușit să-l îmbete pe ciclopul Polyphemus.

a i-o trage la cercul maro expr. (vulg. – d. bărbați) a practica sexul anal.

ochi maro expr. anus.

MARO adj. invar. cafeniu, castaniu, (pop.) căcăniu. (De culoare ~.)

MARO adj. invar. cafeniu, castaniu, (pop.) căcăniu. (De culoare ~.)

MARÓN adj. invar. v. maro.

MARO adj. invar. Care este de culoarea castanei coapte, a cafelei măcinate; castaniu, brun-roșcat. V. c a f e n i u. Cf. ALEXI, W. Încăperea era mai mult lungă decît lată și avea o fereastră care da în geamlîc, acoperită cu o mare cortină de pluș maron. CĂLINESCU, E. O. I, 31. Fotolii în chip de farfurii adÎnCi diformate. . . ornamentează holul, cu tot felul de culori: verde, roș, maro. v. rom. iulie 1960, 67. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea descrisă mai sus. - Și: marón adj. invar. – Din fr. marron.