magălă sf [At: CV 1350, nr. 2, 31 / A: nct / Pl: ~le / E: nct] (Îrg) Mic repaus în timpul lucrului Si: pauză.

MAGĂLĂ s. f. (În fostul județ Gorj) Mic repaus în timpul lucrului; odihnă. Cînd-o fi soarele de un stat de om, lăsăm sapa și facem o țîră magălă în capu viei. CV 1950, nr. 2, 31. - Accentul necunoscut. – Pl.: ? – Etimologia necunoscută.