mârsăcăciune sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: măr~ / E: ns cf mârsei] (Îvr) Mârsei.

mărsăcăciune sf vz mârsăcăciune

mîrsăcăcĭúne f. (din mursecăcĭune, d. mursec). Vechĭ. Poftă, pasiune. – Și mîrsăĭetură f., pl. ĭ, și mîrsăĭală, f., pl. ĭelĭ, și mîrséĭ, n., pl. eĭe și eĭurĭ.

MÎRSĂCĂCIUNE s.f. (Mold.) Mîrsei. Unii . . . fug de curvii și de mărsăcăciuni. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. mîrsei. Vezi și mîrsăială, mîrsâitură, mîrsei. Cf. mîrsăială, mîrsăitură, mîrsei.

MĂRSĂCĂCIUNE s. f. v. mîrsăcăciune.

MÎRSĂCĂCIUNE s. f. (Învechit, rar) Mîrsei. Unii.. . fug de curvii și de mărsăcăciuni. DOSOFTEI, ap. TDRG. - Pl.: mîrsăcăciuni. – Și: mărsăcăciúne s. f. – Etimologia necunoscută. Cf. m î r s e i.