LĂSCAIE, LEȚCAIE, LIȚCAIE, LESCAIE sf. 🪙 1 Odinioară mică monetă valorînd ¹/₂ de para ¶ 2 Ban de valoarea cea mai mică: știa că nu era om să se atingă de o lăscaie (I.-GH.); De la noi și pînă la voi, Tot bani și lăscăi (GOR.), ghicitoare despre „stele”; nu-s datori nici c’o lețcaie (ALECS.); nu are cap nici de o lițcaie (ALECS.); dacă nu o lescaie, măcar o fărîmă de pîine (CAR.) [comp. pol. lacki „polonez”].