LOC (pl. -curi) sn. 1 Spațiul pe care-l ocupă un lucru: un corp nu poate fi în același timp în mai multe ~uri ¶ 2 Spațiul pe care-l ocupă o persoană; (P): nechematul n’are ~; (P): omul sfințește ~ul (nu ~ul pe om), omul face cinste acelora printre cari se află, iar nu aceia cu cari e adunat îi măresc cinstea; a nu-și afla, a nu-și găsi ~(ul), a nu-l încăpea ~ul, a nu avea astîmpăr, odihnă (de supărare, de bucurie, etc.) ¶ 3 Parte din spațiu, luat în genere: ~ deschis, neînchis între munți, dealuri sau păduri; ~ de trecere, pe unde poate să treacă cineva ¶ 4 ~ de naștere, țara, orașul, satul unde s’a născut cineva ¶ 5 Ⓕ Condițiune socială, situațiune, pozițiune; a se pune în ~ul cuiva, a-și închipui că ar fi în situațiunea în care se află celălalt ¶ 6 Punctul, momentul, timpul potrivit: nu e ~ul aici să ne certăm ¶ 7 Întindere de pămînt, ținut, regiune: ~uri băltoase, păduroase ¶ 8 Întindere, bucată mai mare sau mai mică de pămînt destinată pentru un anumit scop: ~ de pășune; o palmă de ~; a cumpărat un ~ de casă; a arvunit un ~ la cimitir ¶ 9 Pasaj dintr’un scriitor ¶ 10 📐 ~ geometric, totalitatea punctelor care au o proprietate comună: circonferența e ~ul geometric al punctelor egal depărtate de centrul ei ¶ 11 ⛪ pl. Locurile sfinte, localitățile din Palestina unde a trăit Mîntuitorul ¶ 12 Rînd, ordine, șir: în primul ~; a ocupa ~ul al doilea ¶ 13 Locului, pe loc, în același loc: a lăsa, a sta, a rămînea ~ului; cînd o vază, stătu ~ului, temîndu-se să nu fie vre-o nălucă (ISP.) ¶ 14 La fața ~ului, pe locul, la locul însuși de care e vorba, unde s’a petrecut ceva ¶ 15 Din capul ~ului, de la început ¶ 16 În legătură cu unele verbe: a avea ~, a se întîmpla; a fi făcut: ceremonia a avut ~ la biserică; a da ~, a avea drept urmare, a da naștere; a ținea ~ (de...), a ocupa o situațiune care e de fapt a altuia, a fi pus ca să înlocuească pe alt cineva sau altceva: unchiu-său îi ține ~ de tată; anunțul acesta ține ~ de invitațiune ¶ 17 În legătură cu unele prepozițiuni: 1. De ~, a) de fel, nicidecum: nu se domirea de ~, de ~, ca ce să însemneze un asemenea vis (ISP.) ; b) † îndată, imediat, pe loc: cum vine, de ~ îl cunoaște (RET.). – 2. Din ~, de pe locul obicinuit, unde se află sau s’a aflat înainte: nu se mișcă din ~; a umbla din ~ în ~, dintr’o parte într’alta; a-i sări inima din ~ (de frică, etc.). – 3. În ~, a) pe același loc: a se opri în ~; a sta în ~; minte de stă soarele în ~ (RET.); b) în schimb: i-am dat alta în ~; în ~ de, a) arată raportul între două idei opuse: în ~ de a-și vedea de treburi, umblă toată ziua pe drumuri; în ~ de cuvinte de recunoștință m’am ales cu înjurături; b) ‡ ca, drept: în ~ de mulțămire, l-au îmbrăcat domnul cu contăș de samur (LET.); în ~ să, arată raportul între două idei opuse, în loc de: în ~ să învețe, se joacă. – 4. La ~, iarăși pe locul dinainte: treci la ~! pune cărțile la ~; se minună... cînd văzu că, în locul capetelor tăiate, cresc altele la ~ îndoite (ISP.); a-i veni inima la ~, a-i trece frica, sperieciunea, a-i reveni curajul; la ~ul lui, ei, lor, a) iarăși la locul dinainte; b) la locul unde se cuvine, bine pus, bine așezat, bine întrebuințat: acest om nu e la ~ul lui într’o astfel de casă; această expresiune nu e la ~ul ei aci; cînd da cîte o vorbă dintr’însul, vorba era vorbă, la ~ul ei (CRG.); la un ~, în același loc, împreună, laolaltă. – 5. Pe ~, a) pe același loc: a sta, a se opri pe ~; b) la fața locului: să mergem acolo pe ~; c) îndată, imediat. – 6. Peste tot ~ul, pretutindeni, în toate părțile ¶ 18 🫀 Casa copilului, placentă [lat. locus].