LIOARCĂ I. sf. Băn. 🐟 Brotăcel. II. LIOARCĂ, LEO(A)RCĂ adv. Udat pînă la piele, plin de apă; paparudele... muiate lioarcă de donița vecinelor (ODOB.); dacă aducea la gură o bărdacă de apă, peste poate să nu se facă leoarcă de sus pînă jos (CAR.); ud leoarcă și tremurînd de frig (ISP.); a început baba să-și lepede cojoacele, ude leoarcă (VLAH.); se deșteptă speriat, leoarcă de sudoare (S.-ALD.).