liniștit, -ă adj., adv. I adj. 1 (despre locuri, spații interioare etc.) silențios, tăcut, <fig.> adormit. Îi plăcea să se plimbe noaptea prin mănăstirea liniștită. Casa era liniștită fără râsul copiilor. 2 (despre locuri de obicei aglomerate, zgomotoase) calm², tăcut. Spre seară străzile sunt mai liniștite. 3 (despre localități, în special despre orașe) patriarhal, tihnit. Trăiesc într-un oraș liniștit de munte. 4 (despre locuri, adăposturi, refugii) pașnic, tihnit, <fig.; înv.> lin². Pentru a evita zgomotul din restaurant, au rezervat un separeu liniștit. 5 (despre natura, elemente ale naturii) <fig.> mut, tăcut. Se simte relaxat în codrul liniștit. 6 (despre vreme, momente ale zilei etc.) fin², plăcut, <pop.> moale, <înv.> liniștos. Este o noapte liniștită de iunie. 7 (în opoz. cu „grăbit”, „iute”, „pripit”, „repede”; despre mișcări, gesturi, vorbire etc.) domol, încet, leneș, lent, lin², măsurat², potolit², tacticos, temperat, <livr.> lento, <pop.> molcomit, <fig.> lânced, moale, rotund. Se îndepărtează cu pas liniștit. 8 (despre mișcări, deplasări etc. sau despre viteza, ritmul lor de desfășurare) domolit, încetinit, potolit². Dansul are un ritm liniștit. 9 (despre fenomene ale naturii sau sociale, șocuri, zgomote etc.) alinat, amortizat, atenuat, calmat, diminuat, domolit, estompat, micșorat, moderat, ponderat, potolit², redus, scăzut, slăbit, temperat, <înv. și pop.> ostoit, <fig.> diluat, înmuiat, <fig.; rar> reținut. Zgomotele liniștite nu mai deranjează pe nimeni. (în opoz. cu „intens”, „puternic”, „tare”; despre ploaie, ninsoare, vânt) blând, calm², domol, lânced, lin², moale, moderat, molcom, plăcut, potolit², slab, ușor², <înv. și reg.> linicel, <fig.; înv.> înstrunat. După furtună adie un vânt liniștit. II adj. 1 (despre ființe sau despre firea lor) calm², domol, pașnic, potolit², stăpânit, temperat, tihnit, <înv. și pop.) dezmâniat, <reg.> opăcit, plainic, <înv.> odihnit², <fig.> înstrunat, senin, <fig.; reg.> seninat², <fig.; înv.> seninos. O bună educatoare este liniștită și veselă. 2 (mai ales despre oameni) astâmpărat, așezat², chibzuit, cuminte, cumințit, cumpănit, cumpătat, discret, domolit, echilibrat, pașnic, potolit², reținut, rezervat, serios, sobru, stăpânit, temperat, <înv. și reg.> nebântuit. Acum, la 30 de ani, este un om liniștit. 3 (despre ființe) calmat, domolit, îmbunat, împăcat, potolit², <fig.> îmblânzit, înmuiat, răcorit. Liniștiți, copiii regretă comportarea pe care au avut-o. 4 (despre ființe) calm², calmat, moale, <fig.> destins, relaxat. I se pare că este prea liniștit după o așa încordare nervoasă. 5 (despre oameni) ușurat, <fig.> liber, <fig.; fam.> despovărat, <fig.; reg.> dezglodat. După ce și-a încheiat misiunea, s-a simțit liniștit. 6 (mai ales despre cai înșeuați sau înhămați) domolit, înfrânat, potolit², strunit. Reușește să încalece calul liniștit după sperietură. 7 (despre manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) calm², calmat, domolit, moderat, ponderat, potolit², temperat. Se binedispune când îi aude vocea liniștită. Se adresează copilului cu un ton liniștit. 8 (în opoz. cu „agitat”, „neliniștit”; despre somn) calm², lin², odihnitor, ușor², <fig.> dulce. Dimineața, somnul este cel mai liniștit. 9 (despre stări, senzații, dorințe, pasiuni etc.) alinat, atenuat, calmat, diminuat, domolit, ponderat, potolit², redus, scăzut, <înv. și pop.> ostoit. O durere liniștită este mai ușor de suportat. 10 (despre ambient, atmosferă etc.) calm², domol, lânced, molcom, netulburat, pașnic, plăcut, potolit², tihnit, <înv.> păciuit, <fig.> destins, dulce, relaxat, senin. Între colaboratori este o atmosferă liniștită. 11 (despre modul de viață al oamenilor, despre momente din viața lor etc.) bun, calm², lin², netulburat, pașnic, plăcut, tihnit, <înv.> liniștos, <fig.> limpede, senin, <fig.; înv.> seninos. Toți își doresc o bătrânețe liniștită, fără griji. 12 (despre trai, viață) comod, tihnit, ușor², <înv.> lesnicios. Are o viață liniștită datorită situației materiale bune. 13 (despre existența, viața etc. oamenilor) așezat², chibzuit, cumpătat, echilibrat, pașnic, potolit², tihnit. Au înțeles că au de câștigat doar dacă traiul lor este liniștit. III adv. (modal) 1 (în opoz. cu „repede”; în legătură cu vb. de mișcare) agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lent, lin², ușor², ușurel, <rar> alin¹, plaviu, <pop. și fam.> iavaș, <pop.> cătenelaș, cătinaș, cătinel, cătineluș, cătineluț, cătingan, cătinică, linișor, oblu, rara, <fam.> moșnegește, <reg.> linuț, mereor, mereu, mereuaș, mereuț, <înv.> cătinelușel. Obosit, bărbatul merge liniștit spre casă. 2 domol, lin², <fig.> ușor². Afară plouă liniștit. 3 lin², plăcut, <fig.> ușor². Vântul adie liniștit. 4 lin², netulburat, pașnic, tihnit. Viața celor doi se desfășoară liniștit. 5 (muz.; indică modul de executare a unei piese muzicale) calm², calmato, potolit², sereno. 6 (muz.; indică modul de executare a unei piese muzicale) andante, moderat, rar.