lilion sm vz liliom

LILION s. v. iris, stânjen, stânjenel.

lilion s. v. IRIS. STÎNJEN. STÎNJENEL.

LILIOM s. v. crin.

liliom s.m. (bot.; reg.) 1 (și liliom-alb) v. Crin (Lilium candidum). 2 (și liliom-alb, liliom-bun) v. Cerceluși (v. cerceluș). Lăcrimioară. Mărgăritar. Mărgăritărel (Convallaria majalis). 3 (și liliom-galben) v. Crin-de-toamnă. Crin-galben. Crinul-fânului (v. crin) (Hemerocallis flava și Hemerocallis fulva). 4 (și liliom-alb astru, liliom-negru, liliom-vânăt) v. Iris. Stânjen. Stânjenel. Stânjenel-de-grădină. Stânjenel-vânăt. Stânjenel-violet (Iris germanica). 5 v. Linariță (Linaria vulgaris). 6 v. Săbiuță (Gladiolus imbricatus). 7 liliom-păsăresc v. Iris. Stânjen. Stânjenel. Stânjeni-de-pădure (v. stânjen). Stânjeni-pestriți (v. stânjen) (Iris variegata); liliom-sălbatic v. a Lăcrimiță (Majanthemum bifolium); b Coada-cocoșului (v. coadă) (Polygonatum odoratum, Polygonatum latifolium sau Polygonatum multiflorum).

liliom s. v. CRIN.

lilion-păsăresc s. v. IRIS. STÎNJEN. STÎNJENEL.

lilión, (liliu, lilie), s.m. (reg.; bot.) Nume generic pentru mai multe specii de crin; stânjenel (Iris germanica L.): „Ca să fie mai frumoase, fetile se spălau cu oarece buruian care-i zâce lilion. Îl pune de-a moi, îl serbe on pic, că era un fel de buruian, din care să făce zamă și cu care ie să dăde pe față și i se duce pielea și rămâne frumoasă” (Bilțiu, 2001: 223); „…din anul 1893 romănii au beserica lor, zidită în stil curat ghotic și decorată cu flori de lilie, marca dinastiei anjouvine” (Mihaly, 1900: 30; dipl. 12). – Din magh. liliom „crin” (MDA).

lilion, s.m. – (reg.; bot.) Nume generic pentru mai multe specii de crin: „Ca să fie mai frumoase, fetile se spălau cu oarece buruian care-i zâce lilion. Îl pune de-a moi, îl serbe on pic, că era un fel de buruian, din care să făce zamă și cu care ie să dăde pe față și i se duce pielea și rămâne frumoasă” (Bilțiu, 2001: 223; Desești). – Din magh. liliom „crin” (MDA).

lilion, s.m. – (bot.) Nume generic pentru mai multe specii de crin: „Ca să fie mai frumoase, fetile se spălau cu oarece buruian care-i zâce lilion. Îl pune de-a moi, îl serbe on pic, că era un fel de buruian, din care să făce zamă și cu care ie să dăde pe față și i se duce pielea și rămâne frumoasă” (Bilțiu 2001: 223; Desești). – Din magh. liliom „crin”.