lencuță sf [At: VASILIU, C. 149 / V: (reg) leanc~ / Pl: ~țe / E: leancă + -uță] (Pop) 1-2 (Șhp) Leancă (1).

lencúță f., pl. e. V. leancă 1.

leancuță sf vz lencuță

1) leáncă f., pl. lencĭ (rut. lĕanka, cămașă de in, d. vsl. lĭnu, lat. linum, in). Mold. Vechĭ. Cămașă, bluză. Azĭ. Iron. Haĭnă prea supțire și proastă (halipă, felegă). – Dim. lencuță. V. vinghercă.