JUDECA, judec, vb. I. 1. Tranz. A-și forma o judecată despre cineva sau ceva cîntărind argumentele, ținînd seamă de împrejurări sau de urmări; a chibzui. 2. Tranz. A aprecia, a prețui, a califica. ♦ A considera. 3. Tranz. și refl. A (se) critica, a (se) condamna, a (se) mustra. 4. Tranz. A cerceta o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărîre judecătorească. ◊ Lucru judecat = caz asupra căruia s-a dat o hotărîre definitivă. ♦ Refl. A fi în proces cu cineva. – Lat. judicare.