JUCA, joc, vb. I. 1. Refl. A-și petrece timpul amuzîndu-se (cu diferite jocuri); a se distra. Expr. (Fam.) Așa nu mă mai joc = nu sînt dispus să continui în felul acesta. 2. Refl. A-și bate joc; a glumi. A! voi vă jucați cu mine! Afară, boaite! (NEGRUZZI). ◊ Expr. A se juca cu focul = a face în mod ușuratic un lucru primejdios. A se juca cu sănătatea (sau cu viața) = a nu-și îngriji sănătatea. (Tranz.) A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă. ♦ Tranz. A-și bate joc de cineva, a păcăli. V-am îmbrobodit și v-am jucat (GHICA). 3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. și tranz. A dansa. 6. Intranz. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat. ◊ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț cu privirea inteligentă. 7. Tranz. A mișca încoace și încolo. 8. Intranz. A interpreta un rol, într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă. ◊ Expr. A juca un rol = a avea însemnătate. 9. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se mișca ușor într-un spațiu restrîns. – Lat. jocare.