JALUZEA, jaluzele, s. f. (Mai ales la pl.) Un fel de stor alcătuit din șipci așezate paralel și orizontal și legate între ele prin chingi sau lănțișoare, în așa fel încît, atunci cînd se lasă în jos împiedică pătrunderea luminii în cameră. A plecat spre ogradă, să vadă de s-a ridicat jaluzeaua de la geamul coanei Tasica. POPA, V. 335. – Pl. și: jaluzii (DUMITRIU, B. F. 91) s. f.