IRITAT, -Ă, iritați, -te, adj. Care se află în stare de iritare, de enervare, de mînie trecătoare; ațîțat, surescitat, enervat. Nu mai avu nimic de obiectat, deși păru puțin iritat. CAMIL PETRESCU, N. 93. Căpitanul... se frămînta iritat, neștiind cum să iasă din încurcătura în care intrase. BART, S. M. 102.