improvizație sf [At: ODOBESCU, S. III, 10 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr improvisation] 1 Compunere ocazională și spontană a unui discurs, a unei piese muzicale etc. Si: improvizare (1), improvizat¹ (1). 2 Realizare spontană a ceva care răspunde nevoilor momentane, din ceea ce se găsește Si: improvizare (2), improvizat¹ (2). 3 (Ccr) Discurs, piesă muzicală compusă ocazional și spontan Si: improvizare (3). 4 (Ccr) Lucru făcut la repezeală Si: improvizare (4). 5 Artă care stabilește regulile după care se poate face o improvizație (3).