ILAR, -Ă v. hilar.

ilar, ~ă a [At: DA ms / V: hi~ / Pl: ~i, ~e / E: fr hilare] (Frm) 1 (D. oameni) Care manifestă ilaritate. 2 Ilariant (1).

ILAR, -Ă, ilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: hilar, -ă adj.] – Din fr. hilare, lat. hilaris.

ILAR, -Ă, ilari, -e, adj. (Rar) Care este în stare de ilaritate; care stîrnește rîsul, ilariant. Figură ilară.

ILAR, -Ă adj. (Rar) Ilariant. [Cf. fr. hilare].

ILAR, -Ă adj. ilariant. (< fr. hilare)

ilár m. Chefal mic (mugil saliens).

HILAR², -Ă, hilari, -e, adj. Ilariant (1). [Var.: ilar, -ă adj.] – Din fr. hilaire, lat. hilaris.

hilar², ~ă a vz ilar

ilăr sm vz iler¹ corectat(ă)

iler¹ sn [At: PISCUPESCU, O. 243 / A și: iler / V: ilăr, (sst) ilez, ilere snp / Pl: ~uri / E: ngr ἵλερη] (grî) Pojar.

ilere snp vz iler

ilez sm vz iler

HILAR², -Ă adj. V. ilar.

ileri m. pl. vărsat mărunt și roșiu (la copii). [Gr. mod.].

íler n. (ngr. ileri și léleres). Munt. Rar. Pojar, cor (o boală). – Și ílăr.

ilar v. hilar²

ilar (hazliu) adj. m., pl. ilari; f. sg. ilară, pl. ilare

!hilar adj. m., pl. hilari; f. hilară, pl. hilare

!hilar²/ilar (ilariant) adj. m., pl. hilari/ilari; f. hilară/ilară, pl. hilare/ilare

iler (-ruri), s. n. – Pojar, rujeolă. Ngr. ἤλερι (DAR). Sec. XIX, înv.

ILAR adj. v. amuzant, comic, hazliu, nostim, vesel.

ilar adj. v. AMUZANT. COMIC. HAZLIU. NOSTIM. VESEL.

ILER s. v. pojar, rujeolă.

iler s. v. POJAR. RUJEOLĂ.