IARMAROC (pl. -oace) sn. Mold. Bucov. Bîlciu (🖼 2603): toamna, mai ales, pe vremea ~ului de la Rîureni (VLAH.); într’un tîrg mare, unde se ținea ~ vestit, odată la zece ani (CAR.); a ajuns la spartul ~ului, la spartul tîrgului, prea tîrziu, cînd totul s’a sfîrșit [rut. jarmarok < germ. Jarmarkt].