hâțânat², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: hâțâna] 1 Care este clătinat Si: hâțâit² (1). 2 Care este legănat Si: hâțâit² (2).

hâțânat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hâțâna] 1-3 Hâțânare (1-3). 4 Legănare.

HÂȚÂNA, hâțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

hănțăni² v vz hâțâna

hățăna v vz hâțâna

hățăni v vz hâțâna

hâlțăni v vz hâțâna

hâlțâna v vz hâțâna

hâlțina v vz hâțâna

hânțăni v vz hâțâna

hâțâna vtr [At: COSTINESCU / V: (reg) hățăna, hățăni, hănțăni, hâlțăni, hâlț~, hâlțina, hânțăni, hâțina / Pzi: hâțăn / E: fo cf hâț] 1-2 A (se) mișca pendulând într-o parte și în alta Si: a (se) hâțâi (1-2). 3-6 vtr A (se) clătina (scârțâind) Si: a (se) hâțâi (3-6). 7-8 A (se) legăna. 9-10 A (se) zgâlțâi puternic.

hâțina v vz hâțâna

HÂȚÂNA, hâțân, vb. I. Tranz. și refl. A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț.

HÎȚÎNA, hîțîn, vb. I. 1. Tranz. A scutura puternic, a zgîlțîi. Scoală... grăi Sandu Lungu către nevastă și prinse-a o hîțîna. La TDRG. Vîntul hîțîna ușa și fereștile. VLAHUȚĂ, O. A. 136. ◊ Refl. Bombe răzlețe cădeau pe-aproape și pereții grajdului se hîțînau. CAMILAR, N. II 458. 2. Refl. A se mișca încoace și încolo; a se legăna, a se balansa. Creanga scîrțîia și trosnea... Se hîțîna ba ici, ba colea. DEȘLIU, G. 41. ◊ Tranz. Hîțînară trupul, legănîndu-l înainte de a-l lăsa în adînc. CAMILAR, N. I 84.

A HÂȚÂNA hâțân tranz. v. A HÂȚÂI. /hâț + suf. ~âna

hățănà v. a mișca într’o parte și întralta, a clătina ușor. [V. haț!].

hîlțîĭ, hîlțîn, V. hîțîĭ.

hîțîĭ (Munt.) și hîlțîĭ (Olt.), a -í, și hîțîn (Mold.) și hîlțîn (Munt. vest), a -á v. tr. (bg. hŭlcan, sughiț, rudă cu hîț, huța-huța, zgîlțîĭ, hîltîcîĭ, bîțîĭ, fîțîĭ ș. a. Cp. și cu vsl. *hvĕĭati, ceh. chviti, a hîțîna. Bern. 1, 407). Zgîlțîĭ, clatin, scutur: a hîțîna un pom, o masă (a hîlțîi în rev. I. Crg. 5, 125). V. refl. Mă clatin, mă honcăĭ (despre o masă șchĭoapă, o trăsură hodorogită). – Și húțun, a -á (Bihor. Șez. 37, 131).

hâțâna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. hâțân, 3 hâțână; conj. prez. 1 sg. să hâțân, 3 să hâțâne

hâțâna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hâțână

hâțâna vb., ind. prez. 3 sg. hâțână

HÂȚÂNA vb. v. balansa, clătina, legăna, oscila, pendula.

HÂȚÂNA vb. v. zgâlțâi.

hîțîna vb. v. BALANSA. CLĂTINA. LEGĂNA. OSCILA. PENDULA.

HÎȚÎNA vb. a clătina, a hîțîi, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ bine.)

hâlțâna, hâlțân, vb. I (reg.) a (se) mișca încoace și încolo, a (se) clătina, a oscila.