HORĂI, horăi, vb. IV. Intranz. A respira greu și cu zgomot în timpul somnului; a sforăi. Bătrînul dormea horăind lîngă sobă. SADOVEANU, O. I 337. Pe cînd soacra horăia, dormind dusă, blajina noră migăia prin casă. CREANGĂ, P. 6. ♦ (Prin extensiune) A dormi. Înțelegi, cucoană, de ce mă aflu aci în Ieș, pe la ceasu aista, în loc de a horăi boirește la moșie? ALECSANDRI, T. I 165. – Prez. ind. și: horăiesc (SADOVEANU, O. VI 12, ALECSANDRI, T. I 62, NEGRUZZI, S. II 189).