HOLDĂ (pl. -de) sf. 🚜 Cîmp, lan, fășie de pămînt cu un singur fel de semănături; semănăturile de pe un astfel de cîmp: intrau din miriște ori din islaz în vre-o ~ (BR.-VN.); de jur împrejur nu vezi decît holde și livezi (VLAH.); unde fusese ieri pădurea... acum era numai o ~ de mălaiu-mărunt (RET.) [ung. hold].