2 intrări
15 definiții
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (4)
Explicative DEX
gângăit1 sn vz gângăvit1
gângăit2, ~ă a vz gângăvit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÂNGĂVIT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÂNGĂVIT, -Ă, gângăviți, -te, adj. (Adesea substantivat) Gângav. – V. gângăvi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gângăvit1 sn [At: DA / V: ~ăit1 / Pl: ~uri / E: gângăvi] (Rar) 1-3 Gângăveală (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gângăvit2, ~ă [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / V: ~ăit2 / Pl: ~iți, ~e / E: gângăvi] 1-2 smf, a Gângav (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎNGĂIT, -Ă adj. v. gîngăvit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎNGĂVIT, -Ă, gîngăviți, -te, adj. (Rar) Gîngav. Îmi vine să strig: trăim! E-al nostru veacul acesta de creșteri!... Dacă nici ăsta nu-i cîntec de dragoste, Care-i? Firește că nu gîngăvitul alint Pe struna ghitarei. CASSIAN, H. 19. ◊ (Adverbial) Corbea vorbea gîngăvit, rupînd cuvintele în silabe. V. ROM. februarie 1952, 117. I-am luat prin surprindere mîna, spunîndu-i destul de gîngăvit și scurt. CAMIL PETRESCU, U. N. 179. – Variantă: (rar) gîngăit, -ă (DELAVRANCEA, la TDRG) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gîngăvít, -ă adj. (d. gîngăvesc). Gîngav. Adv. A vorbi gîngăvit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
gângăvit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gângăvit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gângăvit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
GÂNGĂVIT s. v. bâlbâială.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GÂNGĂVIT adj., s. v. bâlbâit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GÎNGĂVIT adj., s. bîlbîit, gîngav, gîngîit, (reg.) balamut, (prin Ban.) pîtcav, (Transilv.) șișcav, (prin Olt.) șișcăvit, (prin Transilv.) țîntav. (Un om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎNGĂVIT s. bîlbîială, bîlbîire, bîlbîit, gîngăveală, gîngăvire. (~ cuiva, în vorbire.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
gângăvit, gângăvităadjectiv
- 1. Gângav. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: gângav
- Îmi vine să strig: trăim! E-al nostru veacul acesta de creșteri!... Dacă nici ăsta nu-i cîntec de dragoste, Care-i? Firește că nu gîngăvitul alint Pe struna ghitarei. CASSIAN, H. 19. DLRLC
- Corbea vorbea gîngăvit, rupînd cuvintele în silabe. V. ROM. februarie 1952, 117. DLRLC
- I-am luat prin surprindere mîna, spunîndu-i destul de gîngăvit și scurt. CAMIL PETRESCU, U. N. 179. DLRLC
-
etimologie:
- gângăvi DEX '98 DEX '09
gângăvitsubstantiv neutru
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.