opțiuni
  • info
2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

GURALIU, -IE adj. v. guraliv.

GURALIU, -IE adj. v. guraliv.

GURALIV, -Ă, guralivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț. [Var.: (reg.) guraliu, -ie adj.] – Din bg. govorliv (după gură).

guraliu, ~ie a vz guraliv

guraliv, ~ă smf, a [At: EMINESCU, P. 273 / V: ~iu / Pl: ~i, ~e / E: bg говорлив] (Om) care vorbește mult (și adesea fără rost) Si: limbut, vorbăreț.

GURALIU, -IE adj. V. guraliv.

GURALIV, -Ă, guralivi, -e, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț. [Var.: (reg.) guraliu, -ie adj.] – Din bg. govorliv (după gură).

GURALIV, -Ă, guralivi, -e, adj. Limbut, vorbăreț, bun de gură; gălăgios. Guralivă n-a fost baba Ioana niciodată, ci mai mult morocănoasă. REBREANU, R. I 151. Femeia guralivă începu o altă istorie. SANDU-ALDEA, U. P. 207. Și-i zise-ncet: «Încă de mic Te cunoșteam pe tine, Și guraliv și de nimic, Te-ai potrivi cu mine». EMINESCU, O. I 175. – Variantă: guraliu, -ie, guralii (CREANGĂ, A. 152), adj.

GURALIV ~ă (~i, ~e) și substantival Care vorbește mult; bun de gură; gureș. /<bulg. govorliv

guraliv a. și m. bun de gură.

guralív, -ă adj. (d. gură cu suf. slav -liv, ca în bg. govorliv, vsl. govorĭlivŭ, id.). Limbut, vorbăreț, care vorbește mult. V. flecar.

Ortografice DOOM

guraliv adj. m., s. m., pl. guralivi; adj. f., s. f. guralivă, pl. guralive

guraliv adj. m., s. m., pl. guralivi; adj. f., s. f. guralivă, pl. guralive

guraliv adj. m., s. m., pl. guralivi; f. sg. guralivă, pl. guralive

guraliv.

Argou

guralivă, guralive adj. f. (glum. – d. femei) care practică sexul oral.

Sinonime

GURALIVĂ s. v. flecară.

GURALIVĂ s. flecară, limbută, palavragioaică, vorbăreață, (fam.) moftangioaică.

GURALIV s., adj. v. flecar.

GURALIV s., adj. clănțău, flecar, limbut, palavragiu, vorbăreț, vorbă-lungă, (livr.) locvace, (rar) ploscar, ploscaș, taclagiu, (pop. și fam.) farfara, (pop.) gureș, toacă-gura, (înv. și reg.) spornic, vorbareț, (reg.) pălăvatic, pălăvrăgit, tololoi, vorbar, (Mold.) dîrdală, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănitor, (prin Munt.) tîndălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbareț, vorovaci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (fig.) meliță. (E un mare ~!)

Antonime

Guraliv ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, închis

Intrare: guralivă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guralivă
  • guraliva
plural
  • guralive
  • guralivele
genitiv-dativ singular
  • guralive
  • guralivei
plural
  • guralive
  • guralivelor
vocativ singular
  • guralivă
  • guralivo
plural
  • guralivelor
Intrare: guraliv (adj.)
guraliv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guraliv
  • guralivul
  • guralivu‑
  • guralivă
  • guraliva
plural
  • guralivi
  • guralivii
  • guralive
  • guralivele
genitiv-dativ singular
  • guraliv
  • guralivului
  • guralive
  • guralivei
plural
  • guralivi
  • guralivilor
  • guralive
  • guralivelor
vocativ singular — —
plural — —
guraliu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guraliu
  • guraliul
  • guraliu‑
  • guralie
  • guralia
plural
  • guralii
  • guraliii
  • guralii
  • guraliile
genitiv-dativ singular
  • guraliu
  • guraliului
  • guralii
  • guraliei
plural
  • guralii
  • guraliilor
  • guralii
  • guraliilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

guraliv, guralivisubstantiv masculin
guralivă, guralivesubstantiv feminin
guraliv, guralivăadjectiv

  • 1. (Persoană) care vorbește mult, întruna. DEX '09 DLRLC
    sinonime: flecar gureș gălăgios limbut vorbăreț
    • format_quote Guralivă n-a fost baba Ioana niciodată, ci mai mult morocănoasă. REBREANU, R. I 151. DLRLC
    • format_quote Femeia guralivă începu o altă istorie. SANDU-ALDEA, U. P. 207. DLRLC
    • format_quote Și-i zise-ncet: «Încă de mic Te cunoșteam pe tine, Și guraliv și de nimic, Te-ai potrivi cu mine». EMINESCU, O. I 175. DLRLC
  • comentariu Varianta guraliu, -ie este doar adjectiv. dexonline
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.