GUDURA (-ur) vb. refl. 1 A-și arată bucuria, dînd din coadă (vorb. de cîini): Tric se gudură pe lîngă mine, mă bate cu coada (BR.-VN.); începe a lătra și a se ~ pe lîngă dînsa (DLVR.) ¶ 2 Ⓕ A se linguși vorb. de oameni: te-ai gudurat cu vorbe dulci, pentru ca să iei în casa mea locul mumei copilei mele (ALECS.); femeia se gudură ca un cîine bătut (GRL.).