GRIJĂ, griji, s. f. 1. Teamă pricinuită de gîndul unei eventuale primejdii sau întîmplări neplăcute; îngrijorare. ◊ Expr. A intra la griji = a începe să fie îngrijorat. ♦ Cauza îngrijorării cuiva. 2. Interes deosebit pentru cineva sau ceva; solicitudine. ◊ Expr. A avea grijă (de cineva sau de ceva) = a îngriji (de cineva sau de ceva); a supraveghea, a păzi (pe cineva sau ceva). A nu avea grijă (de cineva sau de ceva) = a nu-i păsa (de cineva sau de ceva); a nu fi îngrijorat (de cineva sau de ceva). A avea grijă (să. . .) = a băga de seamă, a fi atent. A da (sau a lăsa) în grija (cuiva) = a da (sau a lăsa cuiva) în seamă; a încredința. – Bg. griža.